déget (dégete) s. n. 1. Fiecare din prelungirile mobile cu care se sfirsheshte mina sau talpa piciorului. 2. Masura ce corespunde unei zecimi de palma. Mr. deazit dzeadit megl. zęizit istr. žǫžet. Lat. dĭgĭtus (Pushcariu 497; CandreaDens. 478; REW 2638; Tiktin; Candrea); cf. it. dito prov. det fr. doigt sp. port. dedo. Der. degetar s. n. (capacel care protejeaza degetul cu care se impunge acul la cusut; planta degetaritza Digitalis ambigua) care pare a fi der. intern cu suf. ar (ar putea fi shi reprezentant direct al lat. dĭgĭtālis cum il considera Pushcariu 498; CandreaDens. 479; REW 2637; Tiktin; Candrea cf. it. ditale v. fr. déal sp. port. dedal; insa der. interna pare mai naturala); degetaritza s. f. (planta degetar); degetarutz s. m. (planta Soldanella montana); degetzel s. m. (planta degetar Digitalis ambigua Digitalis purpurea); indegeta vb. (a indica) inv. hibrid lingvistic format in Trans.