DEGERÁ déger vb. I. Intranz. (Uneori determinat prin «de frig») 1. (Despre partzile corpului mai ales despre extremitatzi) A suferi din cauza gerului o iritatzie shi o inflamare dureroasa a amortzi de frig. V. inghetza. Un picior mia degerat. SHEZ. V 11. Dupa cetzi degera urechea degeaba mai pui caciula. ◊ Expr. A(i) degera (cuiva) maduvan oase = ai fi (cuiva) foarte frig. ♦ (Despre oameni shi animale) A suferi leziuni grave (degeraturi) sau chiar moartea din cauza frigului. Era capra sigura k iezishorii sai nici nor degera nici nu ior supara fierele salbatice. SBIERA P. 202. 2. Ai fi (cuiva) foarte frig; a tremura de frig. Ceasuri intregi ne minunam din drum De bradul ce se stravedea prin geamuri. Nu ne pasa k degeram de frig. BENIUC V. 36. Ne lasa fara scinteie de foc in vatra sa degeram aicea. CREANGA P. 256. Cu ridiculatzi simtzire tu la poarta ei sa degeri? EMINESCU O. I 157. 3. (Despre plante fructe legume) A se strica ashi pierde puterea germinativa din cauza frigului. Via a degerat. ▭ Degera cartofii in pivnitza! G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 243.