DEFECT. Subst. Defect defectuozitate (rar) lipsa deficientza neajuns carentza scadere lacuna (fig.) slabiciune (fig.) cusur hiba (reg.) viciu tara racila (livr. fig.) beteshug (pop. fig.) meteahna (pop.) imperfectziune nedesavirshire (rar). Defectziune defectare pana scurt circuit deranjament dereglaj dereglare stricare stricaciune deteriorare. Dezavantaj inconvenient. Adj. Defect defectat stricat degradat uzat deteriorat; defectuos vicios; imperfect cu defecte cu lipsuri cu neajunsuri deficient. Vb. A fi defect. A se defecta a se deregla a se strica a se uza a se degrada a se deteriora; a defecta a deregla a strica a deteriora a degrada. V. dezordine eroare imoralitate.