DEDÚCTZIE (< fr. lat.) 1. Forma de ratzionament in care concluzia rezulta cu necesitate din premise. Bazele teoriei d. au fost puse de Aristotel prin doctrina despre silogism fiind apoi dezvoltate de Descartes de Leibniz shi de logica simbolista. ♦ (In logica traditzionala) Proces de obtzinere a unor concluzii particulare din principii mai generale considerate k adevarate (silogismul aristotelic). ♦ (In logica simbolica) Derivarea din anumite enuntzuri date (axiome) cu ajutorul regulilor a unor noi enuntzuri (teoreme). 2. Retragerea unor sume deja platite. ◊ D. fiscala = ansamblul elementelor componente care pot constitui obiectul reducerii unei sume impozabile a unui venit ♦ Sustragerea unor sume.