DEDESÚBT¹ adv. (In opozitzie cu deasupra) 1. (Uneori precedat de prep. «de» «pe») In partea de jos din jos jos sub (ceva). Ciinele de Olt sapase pe dedesubt tot malul. GALACTION O. I 74. E acum intro rochie... albastra cu jacheta lunga iar dedesubt bluza alba incheiata pina sub barbie. CAMIL PETRESCU T. I 31. Trase dupa el un shervet shi de dedesubt un cutzit infipt intrun mar. C. PETRESCU I. I 13. Neam covrigit imprejurul focului; shi deasupra ninsoare shi dedesubt udeala. CREANGA A. 31. Un cer de stele dedesubt Deasuprai cer cu stele Parea un fulger nentrerupt Ratacitor prin ele. EMINESCU O. I 176. 2. (Adjectival de obicei legat de substantiv prin «de» «cel de») De jos inferior. [Un brad] intrun salt definitiv se arunca in golul de dedesubt. BOGZA C. O. 58. Nu este insa nevoie k adapostul de dedesubt sa comunice nici cu palatul nici cu strada. CAMIL PETRESCU B. 91. Aste lacrimi strecurinduse pe linga zbirciturile nasului... ajungeau sub buza dedesubt. NEGRUZZI S. I 6.