DECEPTZIONÁT A deceptzionatzi te adj. Care a suferit o deceptzie care a fost inshelat in sperantzele lui; dezamagit deziluzionat. Cometa nu se ivi. O parte din lume pleca acasa deceptzionata. MACEDONSKI O. III 90. In «Rolla» Musset zugraveshte un tip deceptzionat un pesimist contemporan lui. GHEREA ST. CR. II 319. Pronuntzat: tzio.