DÉBIT¹ debite s. n. 1. (Uneori determinat prin «de tutun») Tutungerie. Dobindeshte un brevet pentru debit de tutun in tovarashie cu fratele sau. SADOVEANU E. 93. ♦ (In trecut in expr.) Debit de bauturi spirtoase = circiuma. 2. (Invechit) Vinzare desfacere continua de marfuri cu amanuntul. V. dever trafic. 3. Cantitate de fluid sau material marunt care trece intro unitate de timp printro sectziune a unei albii a unei conducte sau a unui canal. ◊ Debit de energie = energie debitata de o instalatzie intro unitate de timp. Debit de circulatzie = numarul de vehicule care trec intro unitate de timp printro anumita sectziune a unei cai de comunicatzie. ♦ Cantitatea de material sau de obiecte produse de o mashina sau de o instalatzie intro unitate de timp. ♦ Fig. Revarsare de vorbe flux verbal; fel de a vorbi (mult shi repede). Stupefiat... de debitul rapid al Balaceanului... il zvirle intre arestatzi. CAMIL PETRESCU B. 167. Baditza Traian avea din nashtere darul oratoriei vorbea ushor cun mare debit. BART E. 265.