*débit n. pl. e (fr. débit d. lat. débitum datorie). Vinzare maĭ ales de lucrurĭ micĭ shi ushoare de minuit. Localu in care se vind aceste lucrurĭ: debit de tutun. In contabilitate pagina care se scriŭ articulele ĭeshite shi sumele platite (in opoz. cu credit). Cantitatea de lichid orĭ de gaz procurata de un izvor oarecare intr’o unitate de timp. Fig. Modu de a vorbi: a avea debitu ushor.