DARUÍ daruiesc vb. IV. Tranz. (Uneori cu determinari indicind darul introduse prin prep. «cu») 1. A face (cuiva) un dar a da in dar; a cinsti (pe cineva). E bun shi blind [pisoiul] k shi batrina aceea care mi la daruit. SADOVEANU P. M. 239. Cei doi moshnegi... i pusera numele PiparushViteazul shi il daruira cu un palosh. RETEGANUL P. V 74. Colonelul Enghel imi darui o pushca cu doua tzeve. ODOBESCU S. III 22. 2. A da a acorda. Vreau satzi daruiesc... un sfat SADOVEANU D. P. 147. Pe poporul romin [sa ne sprijinim]... pe acest popor caruia i daruim libertatea shi rodul muncii lui. CAMIL PETRESCU B. 137. ◊ (In legatura cu viatza anii zilele de trait) Daruieshtemi viatza Pasarila k teoi darui shi eu cu mila shi cu daruri imparateshti. CREANGA P. 268. Eu sa ucid orfanul la sinul meu purtat? Lam daruit cu zile shi vrei sami intorc darul? ALECSANDRI P. III 345. Funiile cai taia SHi cu viatzal daruia. TEODORESCU P. P. 556. 3. (Cu privire la munca activitate viatza etc.) A inchina a consacra a dedica a harazi. V. I. Lenin shia daruit intreaga viatza cauzei revolutziei proletare. ◊ Refl. Se simtzea cuprins de un dor de a fi neasemuit de bun eroic de a se darui cauzei socialismului pentru care au trait shi au murit atitzia eroi. CALUGARU O. P. 437. Ai murit daruindute tot... dintro singura data. CAMIL PETRESCU B. 126. 4. A inzestra (pe cineva) cu ceva; a dota. Niciodata na daruito viatza cu florile roshii ale bucuriei. ISAC O. 220. Prez. ind. shi: darui (DESHLIU G. 34).