dar conj. 1. Insa (functzie adversativa). 2. (Adv.) Atunci (functzie consecutiva). Var. dara (vulg.) da. Probabil rezultat al compunerii cu prep. de shi (i)ar(a) v. iar. Opiniile asupra originii acestui cuvint sint foarte impartzite. Dupa Pushcariu ZRPh. XXXII 112 shi REW 2513 din lat. de ea re. Cretzu 315 Tiktin shi Iordan Dift. 49 pleaca de la *deara < lat. de vero; Scriban il pune in legatura cu sb. da „insa”. Este evidenta confuzia cu da afirmativ atit in var. vulg. da „dar” cit shi in var. vulg. dar „da” folosita uneori de scriitorii moldoveni. Doar(a) adv. shi conj. (pai atunci functzie interogativa sau consecutiva; inv. pentru k functzie consecutiva; poate posibil functzie dubitativa; numai doar functzie restrictiva) pare in principal acelashi cuvint (dupa Tiktin doara reprezinta lat. *de volat in loc de *de velit compunere care nu pare normala shi care totushi o admite Scriban; CandreaDens. ad 501 shi Candrea pleaca de la de hora). Este posibila o confuzie cu oare cu functzie interogativa. Se observa astazi o tendintza de a reduce pe doar la dor.