DÁNIE danii s. f. (Invechit shi arhaizant) 1. Dar donatzie. SHtefan cel Mare recunoscator pentru sprijinul primit rasplateshte biserica prin numeroase danii de sate. IST. R.P.R. 128. SHinnoi tot schitul shi trimise Danii scumpe chipuri shi potire Cruci batuten aur shi safire. TOMA C. V. 85. A lasat cu limba de moarte... k danie un tzinut. CARAGIALE O. III 87. ◊ Expr. (Invechit) A se face danie (cuiva) = a) a se darui pe sine a nushi mai apartzine sieshi. Pentru tine danie dracului mash face. CONTEMPORANUL V/II 494; b) ashi darui averea cuiva. Parintzii tziau fagaduito [pe fata] daca moshutau sa face danie tzie. NEGRUZZI S. III 49. Am pus la cale sa insor pe nepotul meu... ma fac danie lui cu tocmala k veni cu femeia lui sa shada cu mine. id. ib. 60. (Glumetz) A face (pe cineva) danie (cuiva) = a da pe cineva pe mina cuiva. Cercatumiam coltzii in piciorul unui boieri. SHi vai pe loc mau facut danie hoheriului. CONTEMPORANUL V/II 267. 2. Faptul de a darui (avere bani etc.); daruire. Se implinise cam un veac de cind cel dintii cu acest nume la care se adaogase porecla de Magureanu dupa o moshioara de danie domneasca... se aciuase in Valahia. M. I. CARAGIALE C. 49. ◊ Act (sau hrisov) de danie = act prin care se intareshte in scris o donatzie. In Moldova nu exista acte domneshti de danie sau de judecata scrise in romineshte pina in al doilea deceniu al veacului al XVIIlea. IBRAILEANU SP. CR. 34.