danác (danáci) s. m. Tinar flacau june. Megl. danac. Bg. danak „taurash” (Candrea; Scriban) din tc. dana „taurash”. Este greshita der. de la d’an < de (un) an propusa de Pushcariu 1186. Probabil acelashi cuvint prin intermediul tzig. lar fi dat pe danciu s. m. (flacau baiat tzigan) care sa incercat sa se explice plecinduse de la numele propriu Danciu (SHeineanu; Candrea) din tzig. den či „donnezmoi quelque chose” (Graur 147) sau din mag. dancs „murdar” (Draganu Dacor. IV 1553); ultimele explicatzii nu se potrivesc cu folosirea acestui cuvint chiar de tzigani.