*dámă f., pl. e (fr. dame, d. lat. dómina, doamnă). Titlu dat uneĭ femeĭ de condițiune, chear nemăritate, dar nu uzitat la vocativ, nicĭ unit cu numele de familie: doamna cutare e o doamnă cultă. La dans, femeĭe în opoz. cu cavaler. O figură la cărțile de joc. A doŭa piesă la jocu de șah. Un joc pe damier. V. companíe.