2 intrări
10 definiții
Explicative DEX
DÁJNIC, -Ă, dajnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care plătea dajdie; birnic, contribuabil. – Dajdie + suf. -nic.
DÁJNIC, -Ă, dajnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care plătea dajdie; birnic, contribuabil. – Dajdie + suf. -nic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
dajdnic a, sm vz dajnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dajnic, ~ă [At: CORESI, L. 266/12 / V: ~jdnic, dașnic, dejdnic / Pl: ~ici, ~ice / E: dajdie + -nic] (Înv) 1-2 smf, a (Persoană) care are o datorie materială sau morală. 3-4 smf, a (Persoană) care plătea impozit în bani sau în natură Si: contribuabil, (înv) birnic, (îvr) dajd. 5-6 sm, a (Persoană sau colectivitate) care plătește tribut. 7 a (D. obiecte, produse) Care trebuie să fie dat. corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dejdnic a, smf vz dajnic modificată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DÁJNIC, -Ă, dajnici, -e, s. m. și f. (Învechit) Persoană care plătește dajdie; contribuabil, birnic. Boierii mari și mici nu numai că nu plăteau nici o dare cătră stat, dar aveau și privilegiul de a scuti un număr de dajnici. GHICA, S. A. 38.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dajnic a. contribuabil: săteni dajnici.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
dájnic adj. m., s. m., pl. dájnici; adj. f., s. f. dájnică, pl. dájnice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dájnic adj. m., s. m., pl. dájnici; f. sg. dájnică, pl. dájnice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
DÁJNIC s. v. birnic, contribuabil, subiect impozabil.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dajnic s. v. BIRNIC. CONTRIBUABIL. SUBIECT IMPOZABIL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
dajnic, dajnicisubstantiv masculin dajnică, dajnicesubstantiv feminin dajnic, dajnicăadjectiv
- 1. (Persoană) care plătea dajdie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: birnic contribuabil
- Boierii mari și mici nu numai că nu plăteau nici o dare cătră stat, dar aveau și privilegiul de a scuti un număr de dajnici. GHICA, S. A. 38. DLRLC
-
etimologie:
- Dajdie + sufix -nic. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.