BÍRNIC A birnici ce s. m. shi f. (Inv.) Persoana care era supusa la bir; p. gener. contribuabil. Bir + suf. nic.

bírnic ~a [At: BIBLIA (1688) 141 / Pl: ~ici ice / E: bir + nic] 12 smf a (Inv) (Persoana) care plateshte bir. 3 smf (Pgn) Contribuabil. 4 smf (Inv) Tributar. corectata

BÍRNIC A birnici ce s. m. shi f. (Inv.) Persoana care era supusa la bir; p. gener. Contribuabil. Bir + suf. nic.

BÍRNIC A birnici e s. m. shi f. 1. (Invechit in opozitzie cu scutelnic) Persoana care platea bir care era supusa la bir. SHi pe cimp la plug de fag Birnicii saraci iar trag. Plugul greu cioplit din lemn Pe grumaz le face semn. CONTEMPORANUL S. II 1950 nr. 184 5/6. ◊ (Adjectival) Proprietarul birnic adica... neboier nu avea drept sa ceara boieresc de la tzaranii ashezatzi pe moshia sa. COGALNICEANU S. A. 142. 2. Tributar. Boierule asha le spuneau parintzii noshtri turcilor pe cind eram birnicii lor. STANCU D. 215.

BÍRNIC A birnici e s. m. shi f. (Inv.) Persoana care era supusa la bir. Din bir + suf. nic.

BÍRNIC ~ci m. inv. Persoana obligata sa plateasca bir. /bir + suf. ~nic

birnic m. odinioara contribuabil: birnicii erau supushi la dari shi angarii. [Derivat din bir].

bírnic m. (d. bir; bg. birnik; perceptor casier). Contribuabil platitor de bir.

bírnic s. m. pl. bírnici

bírnic s. m. pl. bírnici

BÍRNIC s. contribuabil subiect impozabil (inv.) dajnic dajdiar liude mode. (~ din oranduirea feudala.)

BIRNIC s. contribuabil subiect impozabil (inv.) dajnic dajdiar liude mode. (~ din orinduirea feudala.)