daireá sf [At: BELDIMAN E. 86/34 / V: (inv) daerá daer~ (pl: daeréle shi daeréri) daiereá ra daireá (reg) daiareá dará deireá dereá / Pl: ~ele / E: tc daire] 1 (Inv) Suita. 2 Instrument muzical oriental de percutzie asemanator tamburinei alcatuit dintrun cerc de lemn acoperit cu piele shi prevazut cu discuri metalice folosit mai ales la marcarea ritmului.