daireá sf [At: BELDIMAN, E. 86/34 / V: (înv) daerá, daer~ (pl: daeréle și daeréri), daiereá, -ră, dăireá, (reg) daiareá, dará, deireá, dereá / Pl: ~ele / E: tc daire] 1 (Înv) Suită. 2 Instrument muzical oriental de percuție, asemănător tamburinei, alcătuit dintr-un cerc de lemn acoperit cu piele și prevăzut cu discuri metalice, folosit, mai ales, la marcarea ritmului.