Definiția cu ID-ul 905279:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂPEȚEÁ, căpețele, s. f. Parte a frîului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și de ale cărei capete inferioare sînt prinse zăbalele. – Variante: căpițeá (ALECSANDRI, T. 397), căpețeálă s. f.