Definiția cu ID-ul 546827:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂPEȚEÁ, căpețele, s. f. Parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și de ale cărei capete inferioare sunt prinse zăbalele. [Var.: (reg.) căpițeá s. f.] – Din căpețel.