CÂRCIÓG, cărcioguri, s. n. (Reg.) Tertip, șiretlic. [Var.: cârcióc s. n.] – Din ucr. krucok.

cârcióg² sm vz hârciog

cârcióg¹ sn [At: ALECSANDRI, T. 257 / V: ~ób, ~óc, córcioc / Pl: ~uri / E: ucr круцок] (Reg) 1 Tertip. 2 Subtrefugiu. 3 Dificultăți făcute în afaceri. 4 Proces.

CÂRCIÓG, cârcioguri, s. n. (Reg.) Tertip, șiretlic, chichiță. [Var.: cârcióc s. n.] – Din ucr. krucok.

cârcióc sn vz cărciog

CÎRCIÓG, cîrcioguri, s. n. (Regional, mai ales la pl.) Tertip, șiretlic, chichiță, chițibuș. Cunosc orice cîrcioguri și orice coțcării De-mpricinați, purtate prin judecătorii. ALECSANDRI, T. 257. Omul ista umblă numai cu cîrcioguri. ȘEZ. XX 16.

cârcioc n. pl. șiretlicuri judecătorești: meșter de cârciocuri. [Rus. KRŬČOKŬ, cârligel (cf. cârlig, la figurat)].

cîrcĭób, -óg și -óc n., pl. urĭ și oabe, oage, oace, (rus. krĭučók, rut. kručok, cîrligel, ca germ. ränke, intrigĭ, și ranke, cîrcel de viță). Est. Îngroșătură în firu de lînă, ceĭa ce e un defect. Fig. Fam. Șiretlic, încercare de a șicana: a umbla cu cîrcĭogurĭ. Simulacru, imitațiune, lucru prost: un cîrcĭog de cuțit (bulicher, cĭorsac). Adj. (cîrcĭob, -oabă). Munt. Zgîrcĭoabă, zgîrcit, avar, om cărpănos. V. lătunoaĭe, chițibuș.

cârcióg/cârcióc (tertip) (reg.) s. n., pl. cârcióguri/cârcíocuri

cârcióg/cârcióc s. n., pl. cârcióguri/cârciócuri

cârciog.

cârcióc (cârciócuri), s. n. – Chichiță, tertip, cursă. – Var. cîrciog. Rus. kručjok (Scheludko, BA, I, 161; Bogrea, Dacor., IV, 856). – Der. cîrciogar (var. cîrciocar, cîrciobar, cîrciobaș, cîrciogaș, corciobar etc.), s. m. (certăreț, scandalagiu); cîrciocos, adj. (complicat, încurcat); cîrciogăresc, adj. (avocățesc); cîrciogărie, s. f. (subterfugiu, încurcătură).