CUVIÓS OÁSA cuvioshi oase adj. (Despre oameni shi despre manifestari ale lor) 1. Cucernic evlavios pios. Au gindul drept shi cuvios SHi cinta versuri din psaltire. COSHBUC P. I 115. Sa ceara iertare de la cuviosul batrin. CARAGIALE O. III 90. Cind tzaranii i ziceau k prea e cuvioasa ea se roshea. ODOBESCU S. I 6. ◊ Fig. Biserican ruina Sta cuvioasa trista pustie shi batrina. EMINESCU O. I 69. ♦ Titlu care se da calugarilor shi calugaritzelor. Lasa cuvioase Dionis k vorbim noi la Braila. GALACTION O. I 89. Ashai Agapia noastra! tingui cuvioasa Velasia cu mina osoasa k moashtele la gura cu buze subtziri. PETRESCU I. II 242. Fosta scris parintelui Duhu sa nu asculte... sfaturile cuviosului staritz. CREANGA A. 76. ◊ (Substantivat) Maica Rahila... era bunica dulce a cuvioaselor din schitul Roshioara. GALACTION O. I 316. Lasaman pace cuvioase k se invirteshte lumea cu mine. CREANGA A. 139. 2. (Invechit shi arhaizant) Decent cuviincios politicos omenos. Stapina casei... indata i sa aratat cu infatzishare cuvioasa poftindul inlauntru. SADOVEANU D. P. 116. Tu slujeai la masa Cu fatza voioasa Vorba cuvioasa. TEODORESCU P. P. 430. Pronuntzat: vios.