CUVINTÁ cuvintez vb. I. (Mai ales arhaizant) 1. Tranz. (Folosit shi absolut) A vorbi a spune a grai a zice; a declara a exprima. Simeon Birnova... cuvinta cu indrazneala: Eu mariata nu cer nimica. SADOVEANU O. VII 17. Sufletul mie dornic sa teasculte. Cuvinteaza. DAVILA V. V. 182. In fine sa mai cuvintam ceva shi despre numele... acestei pasari. MARIAN O. II 292. Cuvintind aceasta sau acatzat de lantz shi sau suit pina in ceri. SBIERA P. 91. ◊ (Determinat prin «din gura») Merge badea... Din gura cuvintind. HODOSH P. P. 45. Irina din gura a cuvintat: Turcilor... Ia lasatzimanapoi. SHEZ. I 44. ◊ (Cu complement intern) Cind se apropie... de dinsul shi incepu sal mingiie... cind ishi deschise gura spre ai cuvinta nishte vorbe... nu mai shtiu ce face. ISPIRESCU U. 93. 2. Tranz. A tzine un discurs; a recita. Vei binevoi a le invatza pe de rost pentru k sa le potzi cuvinta curat shi pe intzeles. NEGRUZZI S. I 8. 3. Intranz. A avea facultatea de a articula cuvinte (k omul). Din lumea celor care nu cuvinta [titlu]. GIRLEANU. Toate juvinele cuvintau omeneshte. DELAVRANCEA S. 240. Prez. ind. shi: cuvintez (SADOVEANU F. J. 43 ISPIRESCU U. 15 TEODORESCU P. P. 51) cuvint (C. PETRESCU C. V. 267).