cutzít n. pl. e (lat. côtítus dat pe cute orĭ din recŭtitus circumcis. V. cute ascut). Unealta de taĭat maĭ ales pinea shi carnea saŭ orĭce se poate taĭa. Lovitura de cutzit: ĭa tras un cutzit. Fig. Emotziune durere groaza: a simtzit un cutzit in inima. A fi la cutzite cu cineva a fi in mare dushmanie cu el. A ajuns cutzitu la os aŭ ajuns lucrurile la extrem nu se maĭ poate rabda. V. bricĭ briceag custura pumnal.