cutzít (cutzíte) s. n. 1. Instrument de taiat format dintro lama metalica. 2. Piesa principala a cintarului. 3. Durere de shale. Mr. catzut cutzut megl. cutzǫt istr. cutzit. Lat. *cotῑtus de la *cotῑre „a ascutzi” (Tiktin ZRPh. XVIII 148; Pushcariu 471; Pascu I 74; Rosetti I 165; DAR; Pushcariu Lr. 198); cf. cute ascutzi custura. Sa propus shi un der. de la *acutῑre (CandreaDens. 468) care nu prezinta mai multe avantaje. Der. cutzitar s. m. (persoana care face sau vinde cutzite; bataush mardeiash); cutzitarie s. f. (atelier sau pravalie unde se ascut sau se vind cutzite); (in)cutzita vb. (a avea un junghi in shale; a intzepa a injunghia); cutzitatura s. f. (durere de shale); cutzitoaie s. f. (lama ascutzita folosita in timplarie; rindea lunga instrument de strungar; strung; cutzit de potcovar; brazdar de plug; peshte de riu Cobitis taenia); cutzit(oi) vb. (a lucra cu cutzitoaia); cutzitura s. f. (cutzit care nu taie) cf. custura.