CUTREMURÁ cutremúr vb. I. Refl. 1. (Despre pamint) A se zgudui din cauza unui cutremur a suferi o zguduire seismica. Se cutremura pamintul vaile rasuna marile clocotesc shi peshtii din ele se sparie. GREANGA P. 54. ♦ (Despre obiecte actzionate de cineva) A se zgudui a se clatina a se scutura a tremura. I se cutremurau umerii shi i se incretzeau cutele marunte de pe linga ochi. DUMITRIU L. 9. ◊ (Prin exagerare) Cerurile clocoteau subt descarcarile zguduitoare ale tunetelor shi pamintul infricoshat se cutremura nemernic... sub ropotul de trasnete. HOGASH M. N. 176. Racnea de se cutremurau codrii. ISPIRESCU L. 17. ◊ Tranz. Tresarind in cercuri albe El [lacul] cutremura o barca. EMINESCU O. I 74. ◊ (Prin exagerare) Porunca luiDima a izbucnit cutremurind... zidurile vechi. GALAN Z. R. 247. Trimbitza de alama cutremura castelul. VLAHUTZA O. A. 152. 2. Fig. (Despre oameni) A se infiora a tresari (de spaima de scirba); p. e xt. a se inspaiminta a se ingrozire cutremurara la un astfel de gind. SAHIA N. 105. Sa te miri sa te cutremuri De citeau fostnainte vremuri. IOSIF PATR. 5. Auzira la o departare o strigatura puternica. Totzi se cutremurara. RETEGANUL P. II 41. Sufletul lui se cutremura la gindirea k nu va putea scutura greutatea acestui amor. EMINESCU N. 71. ◊ Tranz. Un fulger shia deschis carare Cutremurindumi pieptul shubred. GOGA C. P. 11. Mai aruncatzi o privire... Peste vechea zbuciumare ce cutremuraal meu piept. MACEDONSKI O. I 272. Cu focul blind din glasutzi tu ma dori shi ma cutremuri. EMINESCU O. I 155.