CUTREMÚR cutremure s. n. 1. (Adesea determinat prin «de pamint») Mishcare oscilatorie puternica a scoartzei pamintului provocata de dizlocari subterane de eruptzii vulcanice etc. De. prin vai ajungea un vuiet surd... ce prevestea apropierea unui cutremur de pamint. HOGASH M. N. 216. Prin cutremur pamintul rovini deschide. CONACHI P. 265. Cind se intimpla cutremure de pamint omul e foarte ingrijat. SHEZ. II 193. 2. Fig. infiorare cutremurare fiori (de spaima de scirba mai rar de placere); p. ext. frica groaza. Sa scuturat in intreagai faptura de un cutremur shi a inchis ochii k shi cum ar fi poftit sa moara. SADOVEANU N. F. 15. Zau mama de cite ori ma gindesc la boierul acela parca mapuca un fel de cutremur. BUJOR S. 87. Flori cintau in aer... shi murmurul lor implea lumea de un cutremur voluptos. EMINESCU N. 66. Se duse acasa plin de frica shi cutremur. SHEZ. V 35. ◊ Fig. Vaile gem shi geme shi urla pamintul Plin de cutremur shi el de spaima cumplitului urlet. COSHBUC P. II 61.