CUTREIERÁ cutréier vb. I. 1. Tranz. A strabate (in lung shi in lat) a colinda (de la un capat la altul) a umbla (din loc in loc); p. ext. a hoinari a vagabonda. Vom cutreiera amindoi lumea. CAMIL PETRESCU T. II Fiind baiet paduri cutreieram SHi ma culcam ades linga izvor. EMINESCU O. IV 354. Voinicelul pribegea: Noua tzari Cutreiera. TEODORESCU P. P. 438. Sarmanul om... cutreiera lumea in lungish shin curmezish. SHEZ. V 50. (Prin exagerare) Cutreiera la miezul noptzii incaperile pipaind peretzii shi cautind miner ele ushilor. C. PETRESCU R. DR. 303. ◊ Intranz. Vreo trei ceasuri ai cutreierat cu Bica prin centru shi mai departe. PAS Z. I 167. ♦ (Rar) A traversa a strabate. Tresari cutreierat de un fior. SADOVEANU M. 107. O vie raza de luna... cutreiera aerul. EMINESCU N. 8. Un fel de foc... i cutreiera... totzi mushchii. EMINESCU N. 10. ◊ Refl. (Neobishnuit) Voim acum sa ne cercam a descurca itzele istorice prin care sa cutreierat aceasta legenda k sa treaca din imaginatziunea vechilor cimpeni eleni pina in gura poporului nostru. ODOBESCU S. I 213. 2. Tranz. A lua la rind a umbla (adesea) prin... a frecventa. Cutreierase ulicioara cu ulicioara... CAMILAR N. I 102. Cutreiera Circiumile SHi tot cerca Vinurile. TEODORESCU P. P. 561. 3. Refl. (Neobishnuit) A se perinda. Au fost multe au fost felurite acele popoare ce sau cutreierat pe aci. ODOBESCU S. II 252. Varianta: (regional) cutrierá (GOGA C. P. 9 CREANGA P. 117 ODOBESCU S. III 14 I. IONESCU P. 11) vb. I.