CUTREIERÁ, cutréier, vb. I. 1. Tranz. A străbate, a colinda (în lung și în lat), a umbla (din loc în loc); p. ext. a hoinări, a vagabonda. ♦ A umbla adesea prin...; a frecventa. Cutreiera parcurile. 2. Refl. (Neobișnuit) A se perinda. [Pr.: -tre-ie-. – Var.: (reg.) cutrierá vb. I] – Lat. contribulare.