CUTÍE cutii s. f. 1. Obiect de lemn de metal de carton etc. in forma de cub de paralelipiped etc. gol in interior in care se pastreaza sau care protejeaza diverse lucruri. ◊ Expr. (Scos) k din cutie = foarte ingrijit imbracat sau prezentat. (Fam.) (Baga) capul la cutie! = (la jocul „dea capra”) fereshtetzi capul propteshtel in piept! fig. fii prudent pazeshtete! Cutie de scrisori = cutie speciala plasata pe strada de catre organele poshtale in care expeditorii introduc scrisorile; cutie particulara in care factorii poshtali depun corespondentza adusa la domiciliu. 2. Aparat dispozitiv organ special etc. avand forma unei cutii (1). Cutie de viteze. Cutie de rezonantza. 3. (In sintagma) Cutie craniana = cavitate osoasa in care se afla creierul; tzeasta capului craniu. 4. Sertar. 5. (Inv.) Casa de bani; caseta. Din tc. kutu ngr. kutí bg. scr. kutija.