CUTEZATÓR OÁRE cutezatori oare adj. Care cuteaza care dovedeshte cutezantza sau are o atitudine sau o comportare curajoasa indrazneatza hotarita. Strainul care privea cu ochii sai cutezatori cenushii intoarse capul spre fereastra. DUMITRIU N. 265. Ieri leahul cel fudul... a spus cuvint prea cutezator omului meu. SADOVEANU O. VII 8. Mintea mea se limpezeshte e din nou cutezatoare. MACEDONSKI O. I 275. Duh neastimparat shi cutezator in predicele sale [Popa Duhu]... Intzepa k viespea. CREANGA A. 136. ◊ (Rar despre obiecte concrete) Ioi inchina eu capul Cun palosh cutezator. TEODORESCU P. P. 103. ◊ (Substantivat invechit) Negreshit k ceasul mortzii ar fi sunat pentru acel cutezator daca in caderea sa turbanul nu i sar fi desfashurat. NEGRUZZI S. 1 21.