CUTÁRE pron. nehot. (Inlocuieshte numele unei persoane sau al unui lucru atunci cind nu vrem nu putem sau nui necesar sa le numim) Cine sintetzi dumneavoastra? ma intreaba... Sint cutare i raspund eu declinindui numele shi pronumele. GHICA S. 241. Ai procesuri cu cutare? ALECSANDRI T. 144. Sa te vezi in tipar dat SHipeulitzi citeodata cu degetul aratat Sauzi: asta e cutare! ALEXANDRESCU P. 88. ♦ (Repetat) Unul... altul acesta... acela. Am avut pe cutare shi pe cutare la casa mea. SLAVICI N. I 89. ◊ (Adjectival) Cind literatzii francezi... au scapat de nevoia de a scrie vreo oda pentru cutare conte... shi pentru gratziile cutarei contese... trebuie sa li se fi parut shi lor cas liberi. IONESCURION C. 115. Taci fiule k tzioi da de sotzie pe cutare sau cutare fata. ISPIRESCU L. 2.