custúra custuri s.f. 1. Unealta in forma de cutzit cu care fierarul curatza copita la cal inainte de a bate potcoava (Felecan 1983). 2. Cutzit de strung (Felecan 1983). 3. Cutzit ce nu se inchide (Bud 1908): „Moshule cu barba sura / Teash rade shi nam custura” (Papahagi 1925: 224). ♦ (top.) Custura deal in Vima Mica cu sensul de „creasta stancoasa ascutzita” (Vishovan 2008); Custuri stanca situata langa cascada Covatari (pe valea Runcului afluent al raului Sapantza) cu o inaltzime de 70100 m (Timur 2007: 12); Custuri „rapi prapastioase” (Papahagi 1925; Ieud). Et. nec. (DER DEX MDA); cuvant autohton fara corespondent in albaneza din rad. i.e. *kes „a zgaria a razui a pieptana” (Russu 1981). Cuv. rom. > magh. kusztora (Capidan Draganu cf. DER; Bakos 1982).