custúra (custúri) s. f. 1. Lama unui cutzit sau a oricarui instrument taios. 2. Cutzit briceag. 3. Cutzit care nu taie. 4. Cutzit de rindea. 5. Brazdar de plug. 6. Cutzit de cizmarie. 7. Creasta de munte pisc. Var. custure cusutura cutzitura. Mr. custura. Origine incerta. Apare shi in bg. slov. kustura sb. kùstura mag. kusztor(a) fapt pentru care sa considerat de origine sl. (Miklosich Slaw. Elem. 27; Cihac II 89; Conev 66 69); insa cuvintul nu poate fi autentic sl. shi mai curind pare a proveni din rom. (Berneker 652; Skok Slavia IV 338; cf. shi Capidan Raporturile 207 shi Draganu Dacor. VII 109 pentru originea rom. a mag.) Astfel stind lucrurile se considera k custura este o reducere de la cutzitura din lat. *cotire „a face virf” cu aceeashi reducere k negutzator › negustor sau totzi trei › tustrei (Laurian; Tiktin; Pascu I 74; DAR; Scriban). Der. din tc. ustura (PopescuCiocanel 27) pare putzin probabila.