cuscrie sf [At: PALIA (1581), 137/17 / Pl: ~ii / E: cuscru + -ie] 1 Înrudire prin alianță între părinții a doi soți Si: (Îvp) cuscrenie (1). 2 (Îe) A se lega cu ~, (înv) a tocmi a lega ~ (cu cineva) A încuviința căsătoria dintre fiul (fiica) său (sa) și fiica (fiul) cuiva. 3 (Îe) A fi în ~ cu (rar, către) cineva A se încuscri. 4 (Înv; fig) Înrudire. 5 (Înv; ccr) Cuscră (1).