CÚRTE curtzi s. f. I. 1. Spatziu (imprejmuit) in jurul unei cladiri al unei gospodarii etc. care tzine de aceasta cladire gospodarie etc.; ograda. ◊ Loc. adj. De curte = care traieshte pe langa casa omului. Pasari de curte. 2. (In trecut) Locuintza de la tzara a moshierului; conac; totalitatea acareturilor impreuna cu aceasta locuintza. 3. Palatul de reshedintza al unui suveran; (inv.) reshedintza fortificata a domnului shi a boierilor unde se refugia shi populatzia in timpul razboaielor. ♦ Totalitatea persoanelor cu functzii inalte la palatul unui suveran; suita unui suveran sau a membrilor familiei sale. II. (Cu determinari) Numele unor instantze (superioare) judecatoreshti shi administrative. Curtea de casatzie. Curtea de apel. Curtea cu juri. ♦ Totalitatea membrilor unor astfel de instantze. III. Omagiu magulitor adresat unei femei in semn de afectziune spre ai cashtiga favoarea simpatia dragostea. Lat. *curtis (= cohors tis) cu unele sensuri (II III) dupa fr. cour.