CÚRPEN curpeni s. m. 1. Mladitza lunga shi subtzire a vitzei de vie sau a altor plante agatzatoare care crescind se incolaceshte shi se agatza de alte plante de araci etc.; (mai ales la pl.) tulpina unor plante tiritoare k dovleacul pepenele etc.; lujer vrej; p. ext. ramuri tinere nuiele joarde. Iata shi casutza alba! in mijlocul poienei sta vesela imprejmuita de gardul inalt tzesut de curpeni de iedera. SADOVEANU P. 80. Mergeau acum prin padure pe deantregul prin stufishuri peste cioate shi prin curpeni. GALACTION O. I 300. Hatzishurile curpenii de agurida astupau cararile. VISSARION B. 98. 2. (Transilv.) Arbust cu tulpina mladioasa agatzatoare noduroasa shi ramificata cu flori mari violete sau albe (Clematis vitalba). Varianta: (regional) cúrpan (CAMILAR N. I 395) s. m.