cureá (curéle) s. f. 1. Fishie lunga din piele material plastic etc. folosita k cingatoare. 2. Bici. 3. SHiret de piele. 4. Centura fasha legatura. 5. Toarta miner de piele al unor obiecte grele. 6. (Inv.) Masura de 16 picioare. 7. Limba de pamint margine de grind. 8. Dans popular. 9. (Inv.) Joc de noroc tipic pentru unii sharlatani care frecventau tirgurile interzis in 1820 de domnitorul Alexandru SHutzu. Mr. curao megl. curaua. Lat. corrigia (Diez I 250; DAR). Rezultatul rom. este normal in privintza fonetismului cf. Rosetti I 75; totushi se prefera adesea un der. ipotetic de la corium (Densusianu Rom. XXXIII 277) de tipul *corella (Pushcariu 459; Iordan Dift. 59) sau *coriella (Meyer Alb. St. IV 79; Pascu I 73); insa cf. sard. korria sp. correa. Sensul 7 apare shi in sard. Der. curelar s. m. (meshter care face curele hamuri); curelarie s. f. (meshteshugul curelarului; atelierul curelarului); curelushe s. f. (bici); incurela vb. (a stringe in curele a incinge). Din ro par a proveni ngr. ϰουρέλι „cirpa” shi ϰουρελιάζω „ a taia in fishii; a face bucatzi” shi mag. kurélye (Edelspacher 17).