CURÁJ s. n. (in opozitzie cu frica lashitate; adesea in constructzie cu verbele «a avea» «a dovedi» «a prinde» «a capata» etc.) Fortza morala de a infrunta cu indrazneala primejdiile shi neajunsurile de orice fel; indrazneala fermitate in actziuni sau in manifestarea ideilor a convingerilor. V. barbatzie. Curajul de care au dat dovada partidele comuniste in timpul celui de al doilea razboi mondial indrazneala cu care au dus lupta pentru adevaratele interese natzionale ale popoarelor lor lea cishtigat stima shi simpatia a milioane de oameni. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 34 190. Hei! deash avea curaj... ce iash mai spune prin intuneric! ALECSANDRI T. I 53. Ochii lui albashtri k azurul plini de foc dovedeau curaj. NEGRUZZI S.I 30. ♦ (Cu valoare de interjectzie) Fii indraznetz tare! nu shovai! nu te lasa! Varianta: (popular) coráj (PREDA I. 10 SADOVEANU 98 ALEXANDRESCU M. 32) s. n.