CURA vb. 1. (TZR Trans. SV) A curatza (de coaja). B: SHi le cura pre dinsele Iacov ...shi ... sa arata ... albeatza ce au curat impistrita. BIBLIA (1688). Sa iei patlagenele shi sa le curi de coaja lor cea mohorita. CARTE DE BUCATE. C: (Fig.) Toate faradelegile meale cura. PS. SEC. XVIII 86^r. 2. (TZR) A se dezvinovatzi; a se scuza. Totzi sa cura cu pricini. BIBLIA (1688). SHi muiarea iar sa cura pre sharpe. ANTIM; cf. MARG. 1691. ♦ A absolvi. Curat vei fi de juramintul acesta. BIBLIA (1688). Etimologie: lat. colare + curare. Cf. sh u v a i.