CUPÉU cupeuri s. n. 1. Trasura de lux inchisa (cu geamuri) de obicei numai cu doua locuri alaturate in interior. Bulevardul este larg shi trec trasuri shi cupeuri in sus shi in jos. PAS Z. I 17. Lantzul trasurilor shi cupeurilor se prelungea atit in urma incit tramvaiele se ingramadeau imobilizate. C. PETRESCU C. V. 293. 2. (Invechit) Compartiment intrun vagon de cale ferata. Goe ishi pierde un moment centrul de greutate shi se reazima in nas de clantza ushii de la cupeu. CARAGIALE O. II 161. Varianta: cupeá cupele (PAS L. I 144 BELDICEANU P. 120) s. f.