CÚPA¹ cupe s. f. 1. Vas mai mult larg decit adinc de sticla cristal metal sau (la tzara) de lemn (de toarta) din care se bea sau cu care se ia un lichid (v. pocal ulcica); pahar cu picior in forma de potir cu gura larga din care se bea vin sau alte bauturi alcoolice. Uncheshul Haralambie umpluse o cupa mica de sticla albastra cu rachiul lui de afine. SADOVEANU N. F. 15. Traieshte inca floarea frumoasa de ieri sara Suride linga mine peo margine de cupa. ANGHEL P. 21. La fiecare zina... mari cupe de aur pline cu bauturi scumpe. RETEGANUL P. II 15. In cupe vin de ambra. EMINESCU O. I 56. ◊ (Poetic) Viatza va ieshi in cale Sa bea cu buzele aprinse din cupa daruirii tale. TOMA C. V. 127. Din cupa desfatarii amaraciunea nashte. ALEXANDRESCU P. 105. ♦ Fig. Caliciu. Rasareau ici colo din tzarina saraca... florile brumei... Cupele lor in care nu venea sa se adape nici o giza aveau albastrimea palida a cerului. SADOVEANU F. J. 364. Albinele se scufundau ametzite in cupa florilor. C. PETRESCU I. II 19. 2. Contzinutul unei cupe (1). Bea in toata seara o cupa de lapte dulce. CREANGA P. 97. SHapte ratze curechi SHi cinci cupe de vin vechi. MARIAN S. 42. Adami o cupa de miere SHimi adao cupa de vin Durerea sa mio alin. ALECSANDRI P.P. 310. 3. Unitate de masura pentru lichide (mai mare de un litru) O oala care era k deo cupa mare. RETEGANUL P. III 56. 4. Vas de obicei de metal care se da k premiu cishtigatorului unei competitzii sportive; p. ext. competitzie sportiva (desfashurata in vederea cishtigarii unui astfel de premiu). Cupa tineretului muncitor. 5. Piesa metalica (in forma de vas) montata la diferite mashini (elevatoare drage excavatoare betoniere etc.) care serveshte la ridicarea cerealelor pamintului a pietrei.