cúpa (cúpe) s. f. 1. Blid vas de lemn. 2. Cana. 3. Pahar. Mr. cupa. Lat. cŭppa (Pushcariu 450; CandreaDens. 449; REW 2409; DAR) cel putzin cu primele sensuri ale cuvintului; ultimul ar putea fi un imprumut din ngr. ϰοῦπα alb. kupë (Philippide II 639) bg. sb. rut. tc. mag. kupa (Miklosich Slaw. Elem. 27; Miklosich Lexicon 322; Berneker 645; DAR) care se trag din acelashi cuvint lat. Din ngr. provine shi cupa s. f. (inima la jocurile de cartzi). Der. cupar s. m. (paharnic dregator al palatului domnesc insarcinat cu servirea vinului; primea darea numita cotarit); cuparie s. f. (indeletnicirea de paharnic); cuparesc adj. (propriu paharnicului).