CUNUNÁ cunún vb. I. 1. Refl. A se casatori (dupa ritualul religios). SHin vremea cit sau cununat Santins poporul adunat Sa joacen drum. COSHBUC P. I 57. Apoi TZugidea... se cununa cu fata iubita lui shi facu o nunta de se duse vestea peste tot pamintul. ISPIRESCU L. 332. A treia zi se cununa imparatul cu fata Genarului. EMINESCU N. 29. Foaie verde iarba rea Draga draguleana mea Tu pe mine mai uitat Cu urit teai cununat TZiai luat urit peo zi SHi tzio fi pinai trai. JARNÍKBIRSEANU D. 247. ◊ (Poetic) Voi muntzilor mindri moshnegi cununatzi Cu stelele boltzii albastre... GOGA C. P. 51. ◊ Expr. (Familiar) A nu fi cununat cu cineva (sau cu nimeni) = a nu avea nici o obligatzie fatza de cineva. 2. Tranz. (Despre preotzi) A declara (pe miri) casatoritzi din punct de vedere religios. Haide mindro sa fugim Amindoi sa nensotzim undes muntzii rouratzi Cai un popa printre brazi SHi cununa nentrebatzi. JARNÍKBIRSEANU D. 58. ♦ A asista pe cineva in timpul serviciului religios ai cununiei in calitate de nash. Era vorba de Florea Lingurarul care il cununase bunicul dinspre mama. PAS Z. I 159. Mai bine va voi cununa k sa fac fericirea voastra. ALECSANDRI T. 367. Poruncita baditza... Sa ma duc k sal curam; Cununalash cununa Da la fina cei voi da? JARNÍKBIRSEANU D. 99. ♦ (Despre parintzi) Ashi casatori fiul sau fiica. El dorise... sashi cunune totzi copiii intro zi. ISPIRESCU L. 39.