CUNOSHTÍNTZA cunoshtintze s. f. 1. Cunoashtere (2). ◊ Expr. A avea (sau a lua) cunoshtintza de ceva = a shti a fi informat. A aduce (ceva) la cunoshtintza cuiva = a informa pe cineva (despre ceva). A aduce la cunoshtintza publica = a da de shtire tuturor. In cunoshtintza de cauza = cunoscand bine ceva. ♦ Facultatea de a simtzi de a primi impresii din afara. ◊ Expr. Ashi pierde cunoshtintza = a nu mai shti de sine a leshina. (Rar) Ashi veni in cunoshtintza = a se trezi din leshin. ♦ (Rar) Minte ratziune. 2. (La pl.) Totalitatea notziunilor ideilor informatziilor care le are cineva intrun domeniu oarecare. 3. Persoana care vorbitorul o cunoashte. ◊ Expr. A face cunoshtintza cu cineva = a lega relatzii sociale cu o persoana. (Fam.) A face cuiva cunoshtintza cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva. 4. (Inv.) Multzumire recunoshtintza. Cunoashte + suf. intza (3 dupa fr. connaissance).