CUMSECÁDE adj. invar. 1. (Despre oameni) De treaba cinstit cu purtari bune. Ne cresc copiii oameni cumsecade. DAVIDOGLU M. 88. Cind vreun lucrator cumsecade chema pe un ucenic linga el shii arata ceva... baiatul pizmuia pe ceilaltzi ucenici care ishi pierdeau vremea peafara. PAS Z. I 258. Intimplari din viatza oamenilor cumsecade. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. I 270. Deacum ai femeie cumsecade. CREANGA; P. 177. 2. (Despre obiecte) Care este asha cum se cuvine cum trebuie cum se cere potrivit bun. Mare lucru e sa ai o haina cumsecade parca altfel te simtzi. REBREANU R. I 62. ◊ (Adverbial) Spune cumsecade SHi fara ocol Adevarul gol. BANUSH B. 104. Stropind piatra cu singe incepu sa se mishte apoi invie cumsecade. ISPIRESCU L. 119. Limba noastra pre care totzi socot k o shtiu dar nime nu o shtie cumsecade nu este fara gramatica. NEGRUZZI S. I 5.