cumpat (pete) s. n. 1. Masura moderatzie cumpatare. 2. Prudentza tact. 3. Sobrietate. 4. Ordine aranjare. Lat. cumpŭtum „calcul socoteala” probabil pe baza unei var. vulg. *compĭtum (Philippide Principii 44; SHeineanu Semasiol. 127; CandreaDens. 444; Philippide II 658); cf. alb. kupëtoń „a observa”. Incercarea lui Pushcariu ZRPh. XXVII 680 shi DAR (cf. REW 2099) de a explica acest cuvint plecind de la lat. compitum „rascruce” nu pare potrivita shi se bazeaza pe o evolutzie semantica improbabila plecinduse de la expresia a sta in cumpat „a shovai” rara shi datorata cu sigurantza unei confuzii cu a sta in cumpana. Rezultatul u aton › a este rar insa nu inexplicabil cf. pai < post. Este de asemenea posibil k cumpat sa fie simplu deverbal al cuvintului urmator. Der. cumpata vb. (a dispune a organiza a modera; a potoli a linishti a impaca; a reduce; a da impus; a sfatui a indemna); cumpatare s. f. (inv. moderatzie sobrietate); necumpatat adj. (exagerat excesiv); necumpatare s. f. (exces).