cumnát (cumnátzi) s. m. Fratele unuia dintre sotzi in raport cu celalalt sotz. Mr. megl. cumnat istr. cumnǫt. Lat. cognatus (Diez I 132; Pushcariu 422; CandreaDens. 438; REW 3755; DAR); cf. alb. kunat (Meyer 214) it. cognato (v. sard. cumnadu) prov. cunhat cat. cunyat sp. cuñado port. cunhado. Der. cumnata s. f. (sora unuia dintre sotzi in raport cu celalalt sotz); (in)cumnatzi vb. (a deveni cumnatzi); cumnatzie s. f. (gradul de rudenie intre cumnatzi); cumnatzesc adj. (de cumnatzi); cumnatzeshte adv. (precum cumnatzii). Din rom. provin bg. kumnatul (Capidan Raporturile 231) rut. kumnat (Miklosich Etym. Wb. 147; Candrea Elemente 407; Berneker 644).