CUMINTZÉNIE s. f. 1. Purtare de om ashezat seriozitate. Alte datzi auzeau din poarta gura horii; acum o gasira tacuta de o neobicinuita cumintzenie. VLAHUTZA O. A. III 153. 2. Deshteptaciune intzelepciune; prudentza. Lica... mai mult se bizuia pe chiar a sa cumintzenie. SLAVICI O. I 174. Pronuntzat: nie.