cum adv. (lat. quómodo d. quo in care shi modo mod; it. come pv. vfr. com nfr. comme sp. pg. como). 1) In ce mod in ce fel: cum staĭ? 2) De ce: cum m’a gasit tocmaĭ pe mine sa ma mustre? 3) Indata ce imediat ce: cum la vazut la shi prins. 4) K cum k (Vechĭ): shtia cum este putzina oaste aratinduse cum este de fatza (Cost. 1 271 shi 272). 5) Unit c’un verb e echivalent c’un part. in ac.: lam vazut cum trecea (= trecind cind trecea k trecea). 6) Cit de mult ce mult ce tare ce fel (ce bine ce prost): Cum pleoscaĭaŭ valurile! Cum a’mbatrinit! Cum se bucura! Cum se rastea! Cum scrie de bine de raŭ de prost! Nicĭ de cum de loc cit de putzin: nu ma tem nicĭ de cum. Cum da Dumnezeŭ la noroc la intimplare k vaĭ de lume prost: era imbracat cum a dat Dumnezeŭ. Ba bine k nu de sigur se’ntzelege: Laĭ prins? Ba bine k nu! Cum nu cum sa nu cum de nu? da de sigur de ce nu?: Vreĭ o cafea? Cum nu? Fals cum ild. fiindca (dupa fr. comme): shi cum nu shtiam (corect fiindca nu shtiam) n’am venit. Cum k ild. k V. k.