CULTÚRA culturi s. f. 1. Totalitatea valorilor materiale shi spirituale create de omenire shi a institutziilor necesare pentru comunicarea acestor valori. ♦ Faptul de a poseda cunoshtintze variate in diverse domenii; totalitatea acestor cunoshtintze; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuala la care ajunge cineva. ◊ Om de cultura = persoana cu un nivel intelectual ridicat care poseda cunoshtintze universale temeinice. ♦ (Arheol.) Totalitatea vestigiilor vietzii materiale shi spirituale prin intermediul carora se reconstituie imaginea unei comunitatzi omeneshti din trecut. ♦ Ansamblu de activitatzi shi modele de comportament proprii unui grup social dat transmisibile prin educatzie. Cultura islamica in Spania. 2. Totalitatea lucrarilor agrotehnice necesare plantelor agricole pentru a se realiza productzii mari shi constante; shtiintza priceperea de a lucra pamantul de a ingriji plantele. ◊ Cultura plantelor = ramura a agriculturii care are k obiect cultivarea plantelor in vederea obtzinerii de alimente furaje sau materii prime. Plante de cultura = plante cultivate de om pentru folosul care il aduc. ♦ Teren cultivat cu un anumit fel de plante. ♦ Creshtere prasire a unor animale a unor insecte etc. Cultura viermilor de matase. 3. Creshtere in laborator a bacteriilor pentru diverse utilizari; colonie de bacterii obtzinuta pe aceasta cale. 4. (In sintagma) Cultura fizica = dezvoltare armonioasa a corpului prin sport shi gimnastica atat pentru intarirea shi mentzinerea sanatatzii cat shi pentru formarea calitatzilor fizice necesare in munca sport etc. la care se adauga baza materiala cercetarea shtiintzifica procesul de formare a specialishtilor; disciplina care se ocupa cu aceasta dezvoltare; educatzie fizica. Din fr. culture lat. cultura.