cult (cúlta) adj. Instruit. Lat. cultus (sec. XIX). Der. cult s. n. (omagiu adus prin acte religioase; religie confesiune); cultiva vb. din fr. cultiver; sec. XVIII (inainte cultivi(rui) cultiverisi din germ. kultivieren); cultivabil adj.; cultivator s. m.; cultura s. f. din fr. culture; cultural adj.; incultura s. f.; incult adj. din fr.; necultivat adj.